Dece Doamne m-ai aruncat din Tine,
Sunt plin oare de pãcate, deaceea am cãzut ?
Ai fãcut sã plângã Eternitatea-n mine,
Tot Tu ai inventat Misterele Eleusine ?
Cum sã spun sã înţelegi,
Cât de tare m-a durut,
Fã-mã cum am fost, curat, ca la-nceput,
Cãci vina mea Tu ai creat-o-n lut,
Tu îmi dai sã duc durerile din mine,
Acum cine-o sã mã aline, cine ?
Nu vreau mila Ta, nu vreau nici îndurare,
Nu Å¢i-am cerut, Şi nici nu-Å¢i cer iertare,
Dã-mi înapoi ceeace-am avut,
Şi dacã n-o sã vrei, împacã-mã cu mine,
Întoarce Timpul, cum a fost la început,
Sã nu mai faci din mine om, ci strachinã de lut,
Cu desene ţãrãneşti, în culori astrale,
Cu flori multicolore şi pãsãri ireale,
În loc de mânã sã faci lingurã de lemn,
Sã mãnânce ciorba ţãranul, credincios şi demn
Sunt gânduri de cumpãtare, de mult bun simţ şi. deşi, vreţi sã deveniţi o strachinã care este de folos, dar, totuşi, un lucru mic, gândurile vã sunt înãlţãtoare. Cred cã a învãţa sã preţuim lucrurile mici, simplitatea este una dintre cele mai importante lecţii ale vieţii, pe care dvs, din câte citesc, aţi învãţat-o şi o ştiţi foarte bine.
