Nu ţi-am cerut sã fii la fel ca mine,
Cum eu ca sã îţi semãn , nicicând nu pot,
Deşi trãiesc prin visele senine,
Nu vreau sã-ţi fiu rob şi nici despot.
Iar versul ce trezeşte iarãşi viaţa,
Dacã nu îţi pasã, de cine a fost scris,
Îl face scrum vãpaia şi-l împietreşte gheaţa,
Şi moare tot, iubiri, speranţã, vis.
Sufletul sã-ţi fie, adevãr de sânge,
Brãţarã de rubine şi smarald,
Şi când mâna mea, mâna ta o strânge,
Sã-ţi fie glasul blând şi gestul cald.
Voi trece chiar prin gaurã de cheie,
Dacã simt cã un gând duios mã vrea,
Grãdini de mai sã-ţi fie chipul de femeie,
Şi trup de zânã , sã fie fãpture ta.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
hartia e-un teren de scris
e un cristal asemeni unei vaze
si mi-am permis acum sa vin si eu
sa-ti cer sa-mi dai un strop de inspiratie!
Nu ai cerut dar ti s-a oferit. Glumesc, e o pezie romantica, dragosta neconditionata pentru care esti in stare de orice sacrificiu. Frumos! La titlul poeziei s-a intamplat ceva la tastare.
