Autor:	costel zăbran ( constantin zăbran ) - [ POEZIE ]
Titlu:	ISPITA

ISPITA Mergând îngândurat pe-un drum, Era sã calc pe-un şarpe mare, Solzii lui de pietre scumpe, Sclipeau în razele de soare, Era o bijuterie, frumoasã ca un vis, Sã-l pui la gât, sau sã-l agãţi în piept, Am vrut ca sã-l ucid, El m-a privit, complice şi deschis Zâmbind Şi clipind cu ochiul drept, Am rãmas o clipã indecis, Şi-nţelegând cã e ISPITA Nu l-am mai ucis

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Exista multe ispite in lume pentru omul dornic de placere. Provocare, înclinaţie, tentatie, seductie, atractie, ademenire, sunt termeni care descriu declansarea mecanismului, resortul ispitei. Ispita domnului Costel Zabran este de a scrie, de a selecta, de a formula diferit de ceea ce stim ca a fost spus. Dumnealui este destul de clar, de profund, de sensibil, de concis ...este mai specific. Iata motivatia si ispita domnului Zabran!!!	Tiolia
2.	Şi mai spune lumea de Adam şi Eva, dacã şi şarpele lor era tot atât de frumos, atunci e de crezut de ce au cãzut în ispitã.
3.	mi-a mulţumit frumos şi am lãsat-o sã plece în lume sã-şi facã prieteni, mi-a fost milã de ea şi azi regret	constantin zăbran
4.	Eeei, vezi cum esti Costele? Te-a corupt ispita, n-ai rezistat. N-am aflat ce ai facut cu ispita dupa gratiere!?	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]