Îţi scriu mereu poezii, dar e-n zadar,
E iarnã e viscol şi ninsori,
Pe-o frunzã veştejitã,
Cãzutã dintr-un bãtrân arţar
Degeaba-ţi scriu o strofã auritã.
Poate-mi trimiţi din inimã un gând,
Nu scrie mult, scrie doar un rând,
Voi înţelege chiar dacã scrii doar un cuvânt,
Mã va vindeca la fel ca un descânt.
Mereu, în palme voi pãstra tãcerea,
Unui fulg hoinar ce simte adierea,
Sau voi distruge cu pumnale de cuvinte,
Nopţile cu inutile jurãminte.
Câte doruri în mine mai viseazã ?,
Câtã iubire în suflet este treazã ?
N-am sã ştiu, cã totul este-n ceaţã,
S-au petrecut toate-n vis,
Sau poate-n altã viaţã ?
