Floare minunatã şi multicolorã,
Cu blând parfum de crin este poezia,
Mulţi nu-i simt frumuseţea şi-o ignorã,
Nu vãd în ea candoarea, fantezia,
Ascunsã-n suflet tainicã, cuminte,
Rãsare uneori din lacrime amare,
Şi-o-nfloreşte adierea bucuriei sfinte,
Ca o inimã de copil, plinã de candoare.
Se deschide floarea minunatã,
Când o alintã steua fericirii,
Atunci inima zvâcneşte şi se-mbatã,
Cu nectarul dulce al iubirii.
Versurile zboarã ca nişte ciocârlii,
Sau ca un roi de harnice albine,
Şi mierea ca un chihlimbar cu raze aurii,
S-o gustãm iubito, în nopţi diamantine.
Poezia e-o grãdinã pururi înfloritã,
Dar dacã o aruncaţi departe-n zare,
Nu se va simţi tristã, umilitã,
Ci rugã de milã, iubire şi iertare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
vã mulţumesc la amândoi.
allexya, nu mã ridica mai sus decât merit
Aveti dreptate, poezia este ca o floare care bucura si innobileaza sufletul omului. Domnule Zabran, cred ca meritati sa aveti un loc in viitoarele antologii ale acestui cenaclu.
3.
Frumoase versuri inchinate insasi poeziei. Fericiti cei care iubesc poezia!
