În suflet mi-a rãmas o patã,
Ca o floare de salcâm uscatã,
O lacrimã pe-obraz de mult cãzutã,
Ce nimeni nu mi-a şters-o niciodatã.
A fost o clipã doar, de mult e dispãrutã,
Dar şi azi în inimã pãstrez acelaş cânt,
Ce poartã-n suflet cântul de lâutã,
Ca nişte frunze moarte, risipite-n vânt.
A înflorit durerea-n pragul serii,
Şi luna a cãzut din boltã, iar,
Dorul mi-l aduce briza adierii,
Când clipele se-ntorc din vis hoinar.
Visez acum sã-mi fac un cuib în ramuri,
Într-un copac umbros în vechiul crâng,
Sã-mi oblojesc iubirea cu balsamuri,
Sã vinã ploaia învelitã-n flamuri,
Obrazul sã mi-l spele, dacã am sã plâng
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
,,Visez acum sã-mi fac un cuib în ramuri,
Într-un copac umbros în vechiul crâng,
Sã-mi oblojesc iubirea cu balsamuri,
Sã vinã ploaia învelitã-n flamuri,' Ce frumos ceri tu vindecarea sufletului!
Ploaia are un farmec aparte, cred ca e singura care da atatea trairi (tristete, melancolie, depresie, bucurie, visare, pace, libertate) si daca mai are langa ea si o lauta, atunci devine vindecare
