Gânduri, ca nişte garoafe-nsângerate,
Îţi trimiteam din ţara nimãnui,
Tu n-ai ştiut cum clipe sfâşiate,
În nopţi de veghe, mureau pe cãrãrui.
Nu şti cât am plâns, dar asta a fost ieri,
În visul meu te vedeam numai pe tine,
În mine se stingeau ca nişte adieri,
Clipe minunate, din nopţile divine.
Amintirile se-ntorc, acum în pragul serii,
Nu vreau sã mai plâng, sã le-aruncãm din noi,
Sã-ngropãm adânc, cioburile durerii,
Speranţele deşarte, pierzându-se prin ploi.
Tu ai uitat clipa în care m-ai rãnit,
Şi fãrã ca sã-ţi pese, seninã, o arunci
Ea s-a stins încet şi azi nu voi mai plânge,
Chiar dacã -mi spui acum,
Cât m-ai iubit atunci,
Simt o durere, care inima mi-o strânge
2012
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu cuibari in suflet intristarea
Invata sa te bucuri din orice
Adu-ti aminte ce frumoasa-i marea
Si cum doinesc in cranguri, cantece
Eu am rabdare, sper timpul sa aiba rabdare cu mine.
3.
înţelegi paradoxul victimã-cãlãu ?, cu cât cãlãul e mai dur, cu atât *victima*, e mai legatã şi mai dependentã de el, cãlãul devine drog, din pãcate abstinenţa duce la moarte
Ranile din dragoste dor cel mai tare si chiar daca se vindeca in timp, raman semne pe suflet pe care nici o forma de chirurgie nu le poate acoperi. Sau poate doar timpul, cum se spune uneori.
