Mereu îmi pun aceiaşi întrebare
Dece n-ai vrut sã şti dece ascunde ,
Secunda-n stoluri , bãtrânele cocoare ,
Când toate vin oricând şi de oriunde ,
Şi ştim cã noi ne naştem din durere şi sudoare .?
Eu aş fi vrut sã fi tu cea care sã ştie ,
Dece ni-s date patimi prin cuvânt ,
Sufletul a început duios sã scrie ,
Iubirea mea în versuri ca pe un descânt .
N-am ştiut dece în tine era tãcere ,
Atât de mare încât m-am întrebat ,
Ce-a fost viaţa mea , iubire sau durere ,
Şi-n care dintre ele am existat ?
Ulrum sept 2012
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
vine o vreme când facem bilanţ
trãirilor noastre la ultimul sfanţ
era într-o zi sã fim norocoşi
şi mai cã am fost o zi chiar frumoşi
gândesc la fel ca tine, sunt forţele primordiale şi complementare ale universului
care asigurã dinamismullui, sunt Yin şi Yang
n-ar exista şi n-am cunoaşte niciuna, dacã n-ar fi cealaltã şi noi oscilãm între ele
Eu cred cã în viaţã existãm între cele 2 extreme, nu putem trãi fãrã a iubi mãcar o datã în viaţã, la fel cum nu putem trece prin lume fãrã a suferi. Probabil rostul nostru, al oamenilor, este de-a gãsi un echilibru între cele douã.
