De opt decenii am intrat în lut,
Şi fiecare pas pe care l-am fãcut,
A fost un fel de început,
Ursitoarele mi-au dat de ştire,
Cã drumul meu va fi de muncã şi iubire,
Cã va trebui sã merg pe drumuri desfundate,
Pe cãrãri de munte , lungi şi-ntortochiate,
Cã voi merge puţin pe şosele asfaltate,
Şi azi pot sã spun cã ursita lor s-a împlinit,
Ştiu ce-i suferinţa, dar am fost şi fericit,
Sufletul meu nicicând n-a fost uscat,
Ursitoarele m-au pus ca sã mã bat,
Cu suferinţa, cu durerea şi cu moartea,
De sãrbãtori, .în fiecare zi, sau noaptea
Şi când se-ntâmpla sã fiu învins,
Am lãcrimat pentru cel care s-a stins,
Sunt bãtrân, dar bãtrâneţea mea e bravã,
Cu pãrul alb, ca fulgii albi de nea,
Mereu îmi amintesc de tinereţea mea,
Dar simt şi azi iubirea cum se urcã-n slavã,
Din suflet, strofele se scurg ca un şirag,
Şi se-ntind la soare pe pajiştea suavã,
Pe talazurile vieţii, le-aud din ce în ce mai vag,
Privesc spre munţi, stând nemişcat în prag,
Şi vãd o inimã bãtrânã ce curge ca o lavã,
Versurile mele îmi sunt prilej de bucurie,
Din vise şi din doruri, mi-am fãcut amantã vie,
Sufletul mi l-am umplut de cânt şi poezie,
Nu vreau sã ştiu cum e vremea pe afarã,
Iubirea e în suflet şi o sãrut cu drag,
Chiar dacã zi de zi ,cobor ca pe o scarã,
Mã spijin în condei, ca-ntr-un bãtrân toiag
Azi sufletul meu mai are-un singur ţel,
Pune Doamne toatã puterea Ta în el,
Ia-l din spuza de pe vetrele de jar,
Spre slava Ta, fã din el lespezi de altar
Nov 2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sunt de acord cu dvs, condeiul este un sprijin de nãdejde, indiferent de vârstã. În el ne sprijinim moralitatea, rãmânem în picioare, când ne-ar fi mai uşor sã cãdem în mizeria lumii.
