N-ai mai venit demult pe-acasã ,
Cã ai plecat printre strãini ,
Te-aşteaptã -o mamã credincioasã ,
Ce-ţi place ţie a pus pe masã
Braţele în prag te-aşteaptã ,
Cu ramuri pline de ciorchini ,
Şi cu dorul spus în şoaptã .
Unde zãpezile albastre ,
Sculptat-au flori din fulgi de nea,
S-aducã-n visurile noastre
Chipul tãu şi vorba ta .
Te-aştept în colţul mic din tindã ,
Opaiţ vechi am sã aprind ,
Voi şterge-a timpului oglindã ,
Şi mâna caldã sã ţi-o prind .
Cã mi te-ai dus tare departe ,
Unde pãsãrile n-ajung ,
Şi astãzi scriu în nopţi deşarte ,
Tristeţea-n versuri s-o alung
eu am o fatã mãritatã în olanda,
un fiu şi un nepot,
plecaţi de 7 ani, care au primit cetãţenia olandezã, în acea zi am fost bucuroşi cã au scãpat de mizerie, dar sufletele noastre au plãns , simţind cã in noi s-a rupt ceva , pentru totdeauna,îi urãsc pe cei care mi-au gonit copiii
Frumoase şi melancolice versuri. Şi pe mine m-au rãscolit.Eu am doi bãieţi plecaţi peste mãri şi ţãri, un nepot şi o nepoatã.Nepoţelul vine cu pãrinţii pe 20 decembrie , dupã 6 ani . Nepoţica a mai venit vara cu mama ei pentru 2-3 sãptãmâni .
Tot e o consolare. Eu încerc sã scriu câte ceva mai vesel sã mai uit de dorul lor.
Costele, dece ma rascolesti? stii ca suferim amandoi de aceeasi boala: dorul de cei drag care-s departe. Nu te-ntrista, departe-s doar fizic dar gandurile si dragstea inving departarile.
