Ochii mari codaţi de dor,
Dece te-ai dus la mãnãstire,
În gene ţese-un lung fior,
Sub pleoape o galeşã privire,
Eşti tânãrã şi eşti frumoasã,
Ai vorba caldã şi duioasã.
Dar atât de greu de înţeles,
Ce dor în suflet ai tot strâns,
Lacrimile din nopţi de plâns,
Nimeni nu ţi le-a cules
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mãicuţa tânãrã şi frumoasã care ne-a inspirat lui nicu şi mie poeziile, credem cã a avut o mare decepţie sentimentalã şi a ales sã fie logodnica celui care nu înşalã niciodatã, care i-a adus împãcarea cu ea şi cu lumea şi poate---noi i-am dorit-o----bucurie şi fericire
Despre iubire şi dragoste se poate discuta la nesfârşit, este tema predilectã a poeţilor şi romancierilor, eu ştiu din propria mea experienţã cã iubirea platonicã neîncoronatã de dragoste, se pierde ca un fum în neant, mi-amintesc şi azi de aceastã iubire adolescentinã cu duioşie, dupã cum ştiu cã dragostea neîncununatã de iubire eşuiazã în plictisealã şi saţietate, doar împreunã ne dau fericirea şi bucuria
Poate fiindca a inteles ca dragostea lumii e mult prea efemera si prea mica si meschina, de multe ori. Poate fiindca a inteles ca dragostea lui Dumnezeu ptr om, este nemarginita, intotdeauna sincera. Iar daca inca mai sta intr-o chilie, sta din alegerea ei, liberul ei arbitru, pe care, admirativ, a decis sa i-l dea lui Dumnezeu.
4.
Costele, chiar m-ai surprins placut si m-ai emotionat profund. Nu banuiam ca intr-un anume moment solemn, la o manastire, ne impresiona acelasi lucru, fara sa fi discutat de el. Frumos ai descris momentul in versuri atat de duioase1
de compasiune a omului de lume, dar şi de admiraţie pentru logodna cu Isus, a credinciosului care sunt, e greu sã aleg fiindcã totul depinde de ce sentimente au determinat aceastã alegere şi dacã e împãcatã sufleteşte.
eu citesc poeziile cu sufletul, oferã-mi prilejul sã te critic, pânã acum n-ai reuşit
O descriere cat se poate de artistica?
Ce sentiment v-a incercat cand a-ti compus versurile?
Multumesc Domnule Zabran pentru toate comentariile.
Dar as vrea si critici de la dvs.asupra randurilor scrise de mine!
lara, e cea mai frumoasã apreciere pe care sufletul tãu atât de sensibil
ar fii putut sã mi-o facã, nu ştiu pe unde eşti, dar simt cu deosebitã emoţie, vibraţia sufletului tãu minunat
