Autor:	costel zăbran ( constantin zăbran ) - [ POEZIE ]
Titlu:	OGLINZILE S-AU SFĂRÂMAT

OGLINZILE S-AU SFÄ‚RÂMAT Ca printr-o ceaţã, mai zãresc luminã, Iar pomii în livadã s-au uscat, Inima mea e o rãdãcinã, Din care seva a secat. Las gândurile sã doarmã-n mine, Nu-mi pasã-acum de primãveri, De castele albe sau ruine, De zbor de fluturi sau dureri. Când în iezere viseazã apa, Şi oglinzile s-au sfãrâmat, Simt cum mi se zbate pleoapa, Pe ochiul stâng înlãcrimat. Hrãnesc aceeaşi amãgire, Petale scuturate-n vânt, Dece seraficã iubire Ai plecat fãrã-un cuvânt ?

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	O intrebare pe care cred ca ne-am pus-o toti la un moment dat cand ne-am confruntat cu pierderea cuiva drag, indiferent de maniera in care s-a produs acest lucru. Chiar daca oglinzile s-au spart, tot mai raman bucati in care sa ne oglindim, asa ca pastrati speranta!
2.	Frumoasa poezie,dar sa lasam sanse sperantei caci niciodta nu-i tarziu. Se-ntoarce cand nu te astepti.	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]