Suntem ca doi copaci, de toamnã desfrunziţi,
Loviţi mareu de ploi, de vânturi copleşiţi,
Cuprinşi de apãsarea sigurãtãţii-n doi,
Când liniştea din ceruri va veni şi-n noi ?
Nici îngeri nu mai vin prin sate şi cetãţi,
Iubirea se ascunde prin lungi pustietãţi,
Pe bolta lumii îngerii ne spun cu-n dulce grai,
Cã ne vor da şi nouã liniştea din rai
Tu mã priveşti prelung cu ochiul tãu absent,
Nu vezi cum sufletul mi se destramã lent,
Te-am rugat mereu, ca sã-i faci un tiv,
M-ai întrebat : * dece ?*
Å¢i-am spus: *aşa, fãrã motiv *
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu, sufletul nu se destrama, in cel mai rau caz sufera, iar tivul exista, doar trebuie pipait.
