A plecat copilãria,
Ca un cânt pierdut în noapte,
Cu miros de turtã dulce,
Şi miros de mere coapte.
Şi acuma sunt bãtrân,
Dar vãzduhu-i plin de soare,
Mã simt iarãşi un copil,
Alergând desculţ pe-afarã,
Printre lanuri de cicoare,
Sã vãd fluturii cum zboarã,
Sã mã urc în podul casei,
Plin de-atâtea amintiri
( Azi sunt numai amãgiri )
Aici mã simt din nou copil,
Zmeul sã îl trag de sfori,
Sã sar cât vreu peste bãltoace,
Cununã sã îmi fac din flori,
Şi mereu sã fac ce-mi place,
Sã miroasã pe pãmânt,
A trandafiri şi micşunele,
Sã zburd prin ploaie şi prin vânt,
Cu ochii sus, spre cer, la stele.
Sã prind o gãrgãriţã-n zbor,
Sã o urc pe degeţele,
S-ascult cum cântã într-un cor,
La geamul casei, turturele,
Sã mã plimb desculţ pe prund,
Sã simt vacanţa ca la ţarã,
Şi-n Lotru-apoi sã mã scufund,
Cu ochii-nchişi, în plinã varã,
Când soarele ajunge în amiezi,
Sã culeg cu degetele mele,
Mere mari şi roşii din livezi,
Sã le strâng în coşuri de nuiele,
Aş vrea sã stau aicea pânã când,
Ne vor chema munţii pânã-n vârf,
Pe poteci sã urcãm cu toţii-ncet,
Când muntele devine violet,
Încãrcat cu tufe de sovârf,
Aprinde soarele-n vãpãi,
Şi-n înserarea ca un val,
Pe sub rãchitele din deal,
Se-aude liniştea pe vãi,
Cu firea ei cea arzãtoare,
Vara a sosit, capricioasa,
Toţi pomii sunt în sãrbãtoare,
Grãdina-i floare lângã floare,
E dulce vara la Voineasa,
Se lasã albã seara, apare şi crãiasa,
Privesc cum toate trec,
Aşa cum trece-un nor,
Ne vom aminti cu drag,
De vila din Voineasa,
De voi prieteni, de voi ne va fi dor,
Plecãm, dar amintirea va rãmâne,
Ne vom ruga, Domnul sã vã ţinã,
Sã fiţi sãnãtoşi, cã viaţa e o roatã,
Şi bucuria iar o sã revinã,
Ne-aţi oferit o vacanţã minunatã,
Ne-aţi primit cu braţele deschise,
Mereu sufletul vostru ne primise,
Sã ne simţim acum ca şi-altãdatã,
Întoarceţi capul şi priviţi în zare,
Nu vreau sã mã vedeţi acuma la plecare,
Sã-mi vedeţi lacrima din pleoapã,
Sunt atât de trist, dar şi bucuros,
Sã vã ocroteascã îngerul milos,
Pentru gãzduire, mulţumim frumos,
În suflet e un dor şi-un singur gând,
La revedere, pe curând !
Aug 2012
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ma simt coplesit de aceasta poezie care aduce in prezent clipe unice care ne-au facut atat de fericiti pe toti, unde am comprimat timpul scurs in lungul atator ani de cand ne stim. Dar serile cand in susur de ape si clar de luna reciteam fiecare operele proprii. Ehei ce timpuri! Am scris aceste randuri cu o lacrima pe tastatura.
