Amurgu-ncet se stinge, în liniştita noapte,
Cad vãluri lungi de umbre, pe-ntinsurile zãrii,
Pãdurile şi munţi dinspre miazã-noapte
Par siluete vineţii pe cerul înserãrii.
Se culcã pãmântenii, doar frunza se-nfioarã,
Departe, peste dealuri, se aude în tãcere
Un bocet lung de bucium, ce prin vãi coboarã,
Plâng pãdurile încet, cuprinse de durere,
Pe cerul azuriu, un falnic vultur zboarã,
Parcã vegheazã lumea, cuprinsã de himere
2010
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O poezie carem-a introdus intr-o lume de basm. Frumos!
