S-au nãpustit pe lanuri,
Un stol imens de ciori,
Parcã veneau din ocne,
Şi erau lihnite,
Pârjolind pãmântul,
De ierburi şi de flori,
Aruncate-n humã,
Rupte şi strivite.
Rãsuflând cu greu,
Zãcea lungit pãmântul,
Mâncat de ciori şi singur,
Fãrã nici o floare,
Doar cerul plin de milã,
Şi fratele sãu, vântul,
Îl mai spãlau cu ploaie,
Şi-l încãlzeau cu soare
2010
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mulţumesc pentru apreciere allexya, m-ai înţeles bine
Dramaticã, dar superbã imagine. Îmi pot imagina cã aceste pãsãri pot reprezenta suflete sau spirite, entitãţi din alte lumi. Îmi place forţa simbolisticii acestei poezii.
