Autor:	costel zăbran ( constantin zăbran ) - [ POEZIE ]
Titlu:	NOIEMBRIE

NOIEMBRIE Mi-aş fi dorit sã plec cu cârdul de cocori, Sã duc pe aripile-ntinse, ochii tãi verzui, Şi farmecul lor, la noapte sã-l descui, Ca sã gãsesc în ei luminile din zori. Şi ochii mei, ar fi fost sãtui. Prin ceţuri zgribulit, noiembrie vine, Fãrã nici o milã, copaci-i desfrunzeşte, Simt cum îngheaţã şi inima din mine, Şi ploile de varã, mi le aminteşte. Noiembrie, în piept, îmi taie rãsuflarea, Şi spre cumplitele furtuni, încet-încet mã poartã, Întunecând totul, cerul, pãdurile şi zarea, Implacabil, noiembrie vine ca o soartã 2 nov, 2013

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Şi totuşi, este un NOIEMBRIE bland, plãcut, cel puţin deocamdatã...Unde n-ar da Dumnezeu sã fie şi iarna aşa!	elbi
2.	vom fii optimişti şi vii, dacã citim *hazuri*, în fiecare zi	constantin zăbran
3.	Frumoasã poezie, dar cam pesimistã.Sã ne bucurãm cât încã-i frumoasã toamna. Mai rãu se anunţã iarna, dupã meteorologi. Vom vedea. Sã ne vedem sãnãtoşi la primãvarã când se întorc cocorii.	BC1944

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]