Când gându-i liniştit, un nufãr alb visez,
Pe luciul iazului din crâng, unde lin pluteşte,
Albul lui imaculat, cu drag îl savurez,
Soarele, zâmbind în lac, se mai rãcoreşte.
Nufãr alb ce-ai rãsãrit în iaz, pe lacul meu,
Cu petale imaculate şi zâmbetul de foc,
Cu trupul tãu gingaş, zâmbind în eleşteu,
Mã bucur când vãd lângã tine un boboc.
Nufãr alb, dacã petala o deschizi uşor,
Parfumul tãu suav, pluteşte toatã vara,
Se-mprãştie din chipul tãu fermecãtor,
Eu te privesc, visând, pânã ce vine seara.
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Imi place, are un aer proaspat aceasta poezie, mai ales prin faptul ca dvs ati ales o floare care simbolizeaza puritate, simplitate, chiar si intelepciune.
