Scriu acum o poezie, poate e tardivã,
Oglinzi din cãrţile pe care le-am citit,
Amintiri din clipele pe care le-am trãit,
Încerc sã spun în versuri deopotrivã.
Şi gândul de acum şi cel din infinit.
Sã privim chipul cerului senin şi clar,
E frumuseţea sfântã a clipei ce-o trãim,
E imn de slavã ce se ridicã din altar,
Sã-ncetãm cu cearta, ca sã-l auzim.
Sã trecem împãcaţi al lumilor hotar,
Sufletul sã urce, ca fumul din cãdelniţi,
S-ascultãm cum bate toaca bãtrânul clopotar,
S-auzim muzica divinã,
Sã ieşim cu toţii în luminã,
Din peşteri şi-ntunecate temniţi.
2012
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Niciodata nu este prea tarziu pentru poezie, mai ales pentru una incarcata de speranta.
