TRUP ŞI SUFLET
Doar trupu-acesta ne robeşte,
De-atâtea ori ne chinueşte,
Fiindcã plãceri într-una vrem,
De parcã numai trup suntem,
Noi, oare suflet nu avem ?
Gãndul meu trecutu-l scurmã,
Eram un pelerin prin viaţa mea,
Pierdut parcã într-o turmã,
Sub cerul fãrã nici o stea.
Viaţa era frumoasã şi seninã,
Doar un trup eram mereu,
Uitasem cât e de blajinã,
Lumina dela Dumnezeu.
Nu ştim cã-n spate avem o cruce,
Şi Isus a dus-o când pãrea înfrânt,
Dar ea e darul care-aduce,
Credinţa lumii prin Cuvânt
2013
|
