IMAGINI
Corãbier pe marea lumii, de val împins în zare,
Cu catargul rupt, de-a vântului asprime,
Furtuna-mi scufundase corabia în mare,
Şi comorile vãrsate, luceau în adâncime,
Spãrgând singurãtatea piscurilor ninse,
Printre norii plumburii cu gheare lungi de fier,
Pe cerul de turcoaz, cu aripe întinse,
Un vultur veghea lumea, în zboru-i auster.
Urcau pe zidul lumii umbre, ca nişte zorele,
Întunecând pridvorul din vechiul paradis,
Cânta chitara nopţii din corzile de stele,
Şi-n albia din suflet, curgea izvor de vis.
Gura ta zâmbea, sub calda mângâiere,
Sufletul mi-era plin, de frumuseţea ei,
De pe buze îţi sorbeam, o lingurã de miere,
Şi cerul era plin , de îngeri şi de zei.
Am adormit o vreme, în ceaţa de imagini,
Scriam versuri rupte, parcã dintr-un vis,
Fãrã sã-mi dau seama, scriam zeci de pagini,
Şi înspumate râuri, duceau un gând închis.
Cãdeau prin iarbã lacrimi, şi dorul meu rãpus,
La margine de drum, durerea sã-l strãpungã,
Dar sufletul urca mai sus, mereu mai sus,
Unde durerea lumii, nu puta sã-l mai ajungã
2013
|
