ILUZII RÄ‚TÄ‚CITE
A-nceput sã batã ploaia în neştire,
De dorinţã inima se umple toatã,
Sã fie noaptea noastrã plinã de iubire,
Ca vinul ce cu parfumul lui ne-mbatã.
Dar te simt tãcutã şi departe,
Pe geamuri, umbre şi foşnete se joacã,
Parcã-i o melodie care ne desparte,
Ce se stinge-ncet şi apoi se-neacã.
Fereastra-i aburitã de stropii reci de ploaie,
Încet se stinge ziua care plânge , tristã,
Vântul aruncã stropii-n evantaie,
Şi-apoi şterge geamul c-o batistã.
Mã-mbie ploaia ca sã ies afarã,
Şi strigând s-alerg aşa-neştire,
Aş vrea sã ieşi şi tu, dar ploaia te-nfioarã,
Vino iubito-n palme cu stropul de iubire,
Aş fi vrut sã rãdem, prin ploaie alergând,
Dar tu te culci şi te-nvelesc, oftând,
Doru-nãbuşit în noapte se ascunde,
Iluzii rãtãcite, cine ştie când,
Speranţe îngropate, cine ştie unde
2012
|
