Dorurile mele sunt cuvinte,
Pe care le îmbrac în flori,
Nu vreau sã-ţi fie aduceri-aminte,
Ci sufletul sã-ţi umple cu bujori.
Durerile, cândva, o sã le-ngrop,
Sau le-arunc pe fundul unui lac
Dar versul sã murmure ca frunzele de plop,
Când frunzele se vor usca, atuncea am sã tac.
Sunt trist cã au plecat de mult cocorii,
Şi-au lãsat în urmã doar fâşii de dor,
De-atunci s-au întristat şi zorii,
Cât doream sã plec cu ei în zbor.
O sã-mi fac un pat de frunze într-un crâng,
Pe care sufletul sã doarmã izbãvit,
În ochi, doar lumini de stele se rãsfrâng,
Acuma s-au uscat, nu i-ai vãzut cum plâng,
Fiindcã, adânc în ei, nicicând nu ai privit
2012
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu am cultura necesara sau studiile de a-mi formula o opinie in ceea ce priveste a scrie un vers, o strofa sau o poezie dar....Dorurile mele....pur si simplui, aici totul se joaca in rime, totul se joaca cu versurile, se joaca cu ritmul, se fac jocuri de cuvinte si nu in ultimul rand e clara ideea, e clara starea si transmite exact ce si-a propus autorul.
