SOLITUDINE
Mâine ,
E un vis
Spre ieri,
N-am cum sã mã-ntorc,
Clipa,
E un vers,
Ce-l arunc prin univers,
Poate-l aude cineva,
O mai fii vreun om pe undeva,
Prin care galaxii ?
Dar nu cred cã o mai fii,
Cã nimeni nu m-aude,
Şi nimeni nu-mi rãspunde.
Ar fii şi inutil,
Sã mai sper,
Totu-i un mister,
Pe pãmânt sunt în exil,
Îngeri, dece v- aţi supãrat,
Ce v-am fãcut ?
Dece m-aţi alungat,
De pe steua-aceea albastrã,
Pe care m-am nãscut ?
Sufletul mã frige,
Ca o floare-n glastrã,
Uitatã în ferestrã
Pe care nimeni nu o udã,
Nimeni n-o sã mã mai strige,
Nimeni n-o sã mai m-audã,
Nimeni n-o sã mã-ncãlzeascã,
Nimeni n-o sã mã priveascã,
Decât lung şi trist,
O lunã zãludã
2013
|
