PICÄ‚TURI DE AMINTIRI
Cad ploile ca o muzicã ciudatã,
Le-aud ca nişte picãturi de amintiri,
Şi nu mai ştiu de le-am trãit vreodatã,
Sau sunt doar nãtângi închipuiri.
Privesc toamna cum îmbracã,
Alei şi ramuri, cu frunze ruginii,
Iar tufãnele cu petale arãmii,
Cu tristeţe se dezbracã,
Şi-aruncã parfumul înspre noi,
Nu mai vreau sã plece gândul înapoi,
Aş vrea sã plece-n zbor de rândunele,
Sã-mi ia şi inima cu ele,
Sau sã se topeascã-n zori,
Plecând cu şiruri de cocori,
Dar dacã vrei sã rãmânã lângã tine,
În murmur de izvoare cristaline,
Ia-o şi-ncãlzeşte-o-n palmã,
E atât de obositã şi de tristã,
Şterge-i lacrima cu o batistã,
Nu mai poate sã zboare c-o aripã,
De nu vrei,
Las-o pãrãsitã-ntr-o rãscruce,
Unde, stingherã, este o troiţã,
C-o icoanã de mironosiţã,
Las-o-acolo, ca sã doarmã, calmã,
Sã se opreascã oamenii o clipã,
Şi, pios, sã-şi facã cruce
2013
|
