CÂNTARUL DIVIN
Cât timp o sã vã mai bateţi joc,
De-acest popor umil, sãrac cu duhul ?
Nu v-ajunge nici pãmântul, nici vazduhul,
Nu vã e teamã când l-o sugruma nãduful,
Şi veţi afla
Ce este noroc,
Ce este soroc ?
Lãsaţi-i sufletul milos şi bun,
Sã colinde prin sferele cereşti,
Nu-l minţiţi,
Nu-l amãgiţi,
Cu bunuri pãmânteşti,
De care numai voi vã bucuraţi,
Nu vã sinchisiţi cã le furaţi
Lor, nimica nu le daţi.
Ei aşteaptã ziua de Crãciun,
Sã-l întâmpine cu rugãciune pe Isus,
Pentru voi El este un duşman, un intrus,
Dar, fãţarnici, vã-nchinaţi,
Cu degete de hoţi,
Voi sunteţi *descurcãreţi*,
Ceilalţi sunt netoţi,
Nu vreţi sã ştiţi cã va veni o zi,
Cã faptele voastre se vor cântãri,
Şi-acolo ne va primi Marele Judecãtor,
La El nu mai merge cu *pile* sau dolari,
Acolo nu mai suntem nici *mici*, nici *mari*
Nimeni n-o sã vã dea niciun ajutor,
S-a terminat cu avocaţi
Şi tot felul de samsari,
Acolo dã sentinţa doar Cântarul Divin,
Veţi afla ce este durere şi ce este chin,
Acolo veţi rãmâne oameni *grei*
Fiindcã aveţi burţi ca nişte butoaie,
Voi lepãdãturi, jigodii şi gunoaie,
Pe pãmânt degeaba v-aţi zbãtut,
Cântarul Divin are-un singur rost,
Sã-ţi spunã cine-ai fost,
Şi ce-ai fãcut
Voi credeţi cã nu existã Dumnezeu,
Dar dece nu vã-ntrebaţi,
Borfaşi plini de tupeu,
Atunci vã întreb eu :
DAR DACÄ‚ EXISTÄ‚,
NU VÄ‚ CUTREMURAÅ¢I ?
2013
|
