SUB FRUNZELE DIN CRÂNG
M-ascund sub frunzele din crâng,
Sã plâng,
Aşa cum n-am mai plâns de mult,
Doar glasul vântului s-ascult,
Am aşteptat atâta vreme,
Inima ta ca sã mã cheme,
Pleacã acum, sã nu auzi,
Cum plâng ingerii zãluzi,
Şi sufletul meu geme.
Å¢i-am strâns, cândva,
Izvoarele ce curg,
Şi-n unda lor sã-ţi scalzi,
Fãptura ta divinã,
Sã fii mângâierea aceluiaş amurg
Şi-n zori, zâmbind,
Sã-mi fii din nou luminã,
De singurãtate nu mã înspãimânt,
Îmi voi gãsi undeva un adãpost,
Pe-acest pãmânt,
Şi voi trãi, aşa, fãrã niciun rost,
Dar dacã într-o zi,
Îţi vei reaminti,
Sãrutul tãu din urmã ,
Ce cald la piept îl strâng,
Întoarce-te iubito,
Şi-atunci îl vei gãsi,
Cum doarme şi viseazã,
Sub frunzele din crâng
2011
|
