Se scurg clipe de linişte plãpândã,
Cu tainele purtate în zboruri de lãstuni,
Cine-astupã Doamne, gura lor flãmândã ?
Zadarnic eu aştept salvarea în minuni.
Când dorul cântã pe aceeaşi coardã,
Şi trezeşte-n suflet mii de amintiri,
Norod de îngeri vin de mã dezmiardã,
Cad picuri de luminã din strunele subţiri.
Azi, privind în mine, lumina e opacã
E încuiatã-n vise şi nopţile ce ard,
Mã prãbuşesc în mine, spun inimii sã tacã,
De nu vrea, o leg de-o scândurã de gard,
Şi mergând în sus cu timpul care urcã,
Zborul spre înãlţimi e cumplit de greu,
Când în genunchi mã rog mereu
Cuvântul se încurcã,
Nu vreau sã fie iarãşi amãgire,
Cer pãmântului iubire,
Şi cerului un zeu
