DOAMNE, NU ŞTIAM
Nu te-am atins,
Cu dor de pãmântean,
Cu gândul stins,
Deaceea m-ai respins ?
Am suspinat,
Pe-o margine de-alean,
Şi-apoi am plâns,
Pleoapele le-am strâns,
Sã nu mã vezi,
Mergând hai-hui,
Prin crânguri şi livezi,
Eram al nimãnui.
Of Doamne ! , nu ştiam,
Ce-nseamnã ca sã cazi,
Sau sã urc spre Tine,
Pe poteca dintre brazi,
Dar te întreb chiar azi,
Sau poate mâine,
Voi urca pe brânci,
S-ajung la vrejul florii
De pe stânci
Aş fii cãutat,
Prin ploaie şi prin brume,
Necunoscute flori,
Sã le dau şi-un nume,
Sã le ofer iubitei,
Seara sau în zori,
Şi sã-i spun,
Cã marea mea-i adâncã,
Şi plinã de viori.
Şi-ai înţeles, mult mai târziu,
Într-o searã cu cerul azuriu,
Când mi-ai şoptit, tainic, la ureche.
*Tu, pentru mine, eşti sufletul pereche *
Zidit în ploi mãrunte,
Cu ochi de curcubeu,
Am sã rog un zeu,
Sã-ţi punã pe frunte,
Lumina şi cununa,
Femeia mea dintotdeauna
2013
|
