NOSTALGIE
Am venit pe lume în zori albiţi de iarnã,
Şi m-am trezit târziu, într-un April,
Când Destinul începuse viaţa sã-mi aştearnã,
Croind vise colorate de copil,
Aveam trupul ca un rod plãpând,
Dar sufletul era candid, serafic,
Am scris vers primãvãratic,
Când viaţa o gustam, flãmând,
Dar azi când trupul e tomnatic,
Doar sufletul mai scrie, delirând.
Blând, lumina-mi strãjuia o geanã,
Iar ploaia caldã rãpãia uşor,
Împrãştiind dorurile pe ranã,
Cu ritmul ei egal, alinãtor.
Când brâu de curcubeu mã-ncinge iarã,
Visând un trup de fatã, cald şi sidefiu,
Simt cum sunã-n mine o caldã primãvarã,
Şi sufletul tresaltã şi e încã viu
2013
|
