VERS FUGAR
Se zbate-n mine-un gând amar,
Mi-e dor de liniştea din crâng,
De banca-ascunsã sub arţar,
Mã feresc de ploaia,
Ce bântuie pe strãzi,
Şi rãpãie ca tobe la parãzi,
Norii cenuşii se scuturã şi plâng,
Se-ndoaie ramuri prin livezi,
Dar în curând eu voi pleca,
Iar stropii reci de ploaie,
Vor deveni tãcutele zãpezi.
Mi-e dor de banca mea din crâng,
Mi-amintesc cã într-o searã,
O pasãre cu pene aurii, bizarã,
S-a aşezat pe umãr,
Umãrul meu stâng,
Cât a stat ?
Clipele nu pot sã le-numãr,
De-abea acum aş vrea sã plâng,
Pãrea sã fie dorul meu pribeag,
Parcã în vis am scris un vers fugar,
Pe-o frunzã ruginie de arţar,
Doar pentru tine,
Sufletul meu drag
Ulrum (Olanda) oct. 2012
|
