DEPARTE EŞT, MÄ‚ICUŢĂ
Înstrãinat, fãrã de casã,
N-am mai putut ca sã ajung,
Sã-ţi pun azima pe masã,
S-aprind o candelã, sã plâng,
Am fost prin lume-n rãtãciri,
În ochii mei lacrimi rãsar,
Pãşesc încet pe amintiri,
Flori de tristeţe sã presar.
În pragul casei noastre triste,
Unde-am lãsat mereu un gând,
Te pomenesc în acatiste,
Dorul meu de tine închinând.
M-ai pãrãsit mãicuţã prea devreme,
Câtã nevoie aveam atunci de tine,
Domnul aşa a vrut ca sã te cheme,
Dar mi-ai lãsat iubirea sã m-aline.
N-ai aşteptat iubita mea mãicuţã,
Sã fii fost o mândrã bunicuţã,
Sã fii cunoscut frumoasa mea soţie,
Ca un buchet cu iz de iasomie,
Sã fii trãit ca sã îţi creşti nepoţii,
Mãicuţa mea, te-ar fii iubit cu toţii.
N-am fost lângã tine când m-ai pãrãsit,
Aşa ne-a fost destinul, aşa am fost ursit,
Şi n-am mai apucat sã îţi sãrut mâna,
Icoana nu ţi-am mai vãzut,
Acum voi mângâia numai ţãrâna,
Şi dorul în care am cãzut.
Mã iartã cã în umbra serii,
Rog stelele sã-ţi fie gând,
Mãicuţã-n braţele durerii,
Mã ghemuiesc încet şi plâng,
Mãicuţa mea atât de minunatã,
Mai vino câteodatã,
Şi-n vise mi te-aratã
2010
|
