NU VREAU
Iubirea mea am aruncat-o-n nori,
Şi-acum cade pe pãmânt,
Udã o grãdinã fãrã flori,
E ca o furtunã fãrã vânt.
Sufletul e ca o cãmaşã veche,
Cu poalele pline de scame,
Ca o pasãre fãrã pereche,
Fã-i un tiv sã nu se mai destrame.
Poezia, un ritm ce onduleazã bezna,
A rãmas ca nişte maluri fãrã apã,
Aleargã ca un cal ce şi-a rupt glezna,
Cu urechea surdã, privirea mioapã.
Oamenii se duşmãnesc şi se acuzã,
La TV se bate apa-n piuã,
Lumea a devenit atâta de obtuzã,
Nu vreau sã se mai facã ziuã.
2013
|
