VISUL UNEI NOPÅ¢I DE VARÄ‚
Feerie
Noaptea e caldã şi plinã de stele ,
Pe pajiştea din cer par albe floricele ,
Îmi zâmbesc şi parcã mã cheamã la ele ,
Pleoapele mele devin tot mai grele ,
Iubirea mea cu aripile rupte
În mine-a prins sã sângere lãstari ,
În nopţile albe şi neîntrerupte ,
Cu foşnete uitate sub vechii stejari ,
Mã fulgerã amintirile frumoase ,
Ca nişte lebede ce plutesc pe lac ,
Şi dorul meu urcã în jerbe luminoase ,
Iar nuferii în suflet alene se desfac ,
Lumini de cristal în noapte clipind ,
Cu raze de tainã pe pãmânt coboarã ,
Strãfulgerãri mãreţe întregul cer cuprind ,
Iar sufletul din mine , adânc se înfioarã ,
Te strâng la piept în plinã insomnie ,
Atunci când dorul e de necuprins ,
Pãdurea miroase a crin şi iasomie ,
Poteca ne duce în poiana sidefie ,
Zefirul pãdurii molatec adie ,
Te sfarãm în palmã , împurpurând tacerea ,
Noaptea curge-ncet , ca din faguri mierea ,
Timpul dispare , se-ascunde-ntr-un vis ,
Vãd cum aripi de îngeri , mã duc în paradis ,
Stele şi luceferi deodatã s-au aprins ,
Ca nişte reflectoare într-un gigantic teatru ,
Pãdurea de stejari pare-un amfiteatru ,
Şi peste tot pluteşte un farmec necuprins ,
Fãpturile trezite , s-au aşezat pe ramuri ,
Cu prieteni , rude şi tot felul de neamuri ,
Au venit cu toţii ca la un spectacol ,
Pe care-l prezisese vechiul lor oracol
Apare miticul alai în frunte cu Orfeu ,
Cântând din lira lui nemuritoare ,
Apare-apoi zâmbind , falnicul Tezeu ,
La braţ cu minunata lui mireasã ,
Înveşmântatã în vãluri de mãtasã ,
Şi zâmbind la toţi , fermecãtoare ,
Fiul lui Zeus , frumosul Perseu ,
Pandora , plinã de gingãşie şi candoare ,
Şi alţi prieteni , Hector , Ahile şi Ulisse ,
Antigona , minunata fiica-a lui Oedip ,
Superbã ca o zânã , la suflet şi la chip ,
Asemenea alai nu se vãzuse nici în vise ,
Zeiţa frumuseţii şi-a iubirii Afrodita ,
Nãscutã-n spuma mãrii , cum i-a prezis ursita ,
Era şi Cupidon cu arcul lui de aur ,
Frumosul Apollo , Diana , zeiţa vânãtorii ,
Cu arcul în mânã , fecioarã a splendorii ,
Falnicul Hercule , puternic ca un taur ,
Venea la urmã , mânând carul cu vin ,
Bacchus , zeul cu cel mai frumos destin ,
Invitat de toţi zeii , la orişice festin ,
Alaiu-l încheia dezgustãtorul Pan ,
Cu chipul lui de ţap , cu coarne şi copite
Tainicã jertfã a propriei lui ursite
Cântând dumnezeieşte din naiul lui divin
Cântece de dans , de chef , sau de alin .
Poiana se umpluse de fiinţe fabuloase ,
Ce nu se vãd cu ochii , doar uneori în vis ,
Toate veneau din eternul paradis ,
Nimfe râzând zglobii , în rochii maiestuoase ,
Din ape au venit frumoasele naiade ,
Bacantele lui Bacchus , neîmblânzitele menade ,
Ce aduceau în lume dansul şi plãcerea ,
De nu le acordai elogierea ,
Deveneau cumplit de furioase ,
Doar faunii perverşi le aruncau ocheade ,
Invitându-le-n pãdure la scurte promenade ,
Elfii se jucau veseli cu piticii ,
Haioase giumbuşlucuri fãceau mãscãricii ,
Cerul scânteia de colorate artificii ,
Râdeau spectatorii , râdeau şi licuricii ,
Caraghioase tumbe fãceau spiriduşii ,
Râdea un piţigoi din strãfundul guşii ,
Râdea o veveriţã gata sã se-nece ,
Nimeni dintre invitaţi nu voia sã plece ,
Era în poianã atâta joc şi bucurie ,
Cum nu se mai vãzuse-n nici-o-mpãrãţie .
Zeus se uita nostalgic din Olimp ,
El care nu ştia ce-i spaţiu şi ce-i timp ,
Îmbatrânit , privea înduioşat din prag
Mirele , dintre toţi , fiul cel mai drag ,
Eram şi eu acolo privind divina feerie ,
Explozie de viaţã , de cânt şi veselie ,
Dar m-am trezit deodat*
Şi-am început sã tremur ,
Când m-a deşteptat ,
Un cumplit cutremur .
Spectatorii aplaudau frenetic , fãrã un cuvânt ,
Şi m-am trezit deodatã , iarãşi pe pãmânt
Ce caut eu pe-aici , cã nimeni nu mã ştie ?
Aş prefera acum sã plec într-o chilie ,
Sã trãiesc acolo în singurãtate ,
Dar aşa a fost destinul meu ,
Sã trãiesc mereu ,
Doar vise spulberate
IULIE 2012
,
,
.
,
,
|
