PE CUMPĂNA FÂNTÂNII
Pe cumpãna fântânii,
Visând o primãvarã,
Adoarme într-o iarnã,
O pasãre-n ninsoare,
Pe gene lacrimi cântã,
Iubirea dintr-o varã,
Cu ramuri de cireş,
Şi gândul plin de soare.
E clarã faţa lunii,
Şi înspre noi priveşte,
Cu ochi de vrãjitoare,
Ce-adulmecã furtuna,
Torentul de luminã,
În zare se topeşte,
Un fulger care sparge,
Clipa-ntotdeauna.
Te simt venind spre mine,
Stingherã ţi-e mişcarea,
Un freamãt te cuprinde,
Sfios te înconjoarã,
Mã strigi uşor în noapte,
Pui într-o stea uitarea,
Mi-aşezi în suflet versul,
Şi glasu-ţi mã-nfioarã.
Chiar de-o fi sã plec,
O sã-ţi ascult povaţa,
Icoanelor din arbori,
Le voi reda culoarea,
Din sufletu-mi fierbinte,
Strigând pe nume viaţa,
Eu voi fii aripã,
Iar tu îmi vei fi zarea.
Ulrum sept 2012
|
