Cãrãri neumblate, pline de rãscruci,
Rar cãlcate de pribegi sau de haiduci.
Aceasta a fost viaţa pe care am trãit-o,
Pe care-o zânã duşmãnoasã mi-a ursit-o.
Nimeni dintre cei ce pe-acolo a trecut,
N-a lãsat vreun semn, care sã-mi arate,
Care este drumul spre eternitate,
Toate duceau parcã, spre necunoscut.
Doar o pustie casã în drum am întâlnit,
Fãrã gard, fãrã ferestre, fãrã uşi,
O ultimã amintire a celor duşi,
O fântânã fãrã ghizduri, fãrã apã
Din care nimeni nu se mai adapã,
Şi-o gãleatã cu fundul gãurit,
Ca o maicã, la un schit,
Bãtea toaca-ntr-o ulucã.
Dintr-un plop uscat, cu ramul înegrit,
O cioarã stingherã, mã privea, nãucã.
Pe drumuri neumblate, mereu am rãtãcit,
Aceasta a fost viaţa , pe care am trãit-o
Dar într-o zi de Mai, te-am întâlnit,
Şi-ai fãcut din viaţa mea,
Un vis frumos, iubito,
O primãvarã veşnic însoritã,
Plinã de iubire, de dor şi de ispitã
Iti multumesc Cutreietorule ca nu l-ai uitat pe prietenul meu cel mai bun Costel Zabran ( doctorul, poetul, muzicianul STEFAN CONSTANTIN pe numele adevarat, care mi-a salvat copilul cand avea doar doua luni stand in spital continuu timp de o saptamana M-ai facut sa lacrimez! Iti multumesc!
