Cam frig, deşi soarele este dat la maxim.
Decembrie îsi solidificã transpiraţia.
Pomii tremurã sub scoarţã,
le îngheaţã
lumina pe crengi.
Trec zgribulit, când dintre sloiuri,
apare silueta ta,
învelitã-n lapte de herminã
şi respirând cãlduroase chemãri...
Orizontul face genuflexiuni cu ochii mei,
atât de aprinşi, încât parcul plecã subit
într-o primãvarã...
Te aşezi, gungurind, în cuibarul braţelor.
Melanj,
carnea ni se coace sub transpiraţii,
cu împletiri liniştite,
într-un deja-vu...
...eliberaţi cãile respiratorii, începeţi masajul cardiac,
aduceţi ceva cãlduros din ambulanţã,
avem un pacient cãzut din Wurm.
