Iartã-mi Doamne,ce am fost şi ce voi fi,nu pentru salvarea sufletului meu ci pentru albastrul cerului Tãu,mã rog!Poate potecile mele au zgârâiat porţelanul sclipirilor Tale ,dar nu lut murdar i-am adãugat, ci lut ziditor de case cu ferestre.Mi-ai dat ochii Tãi, mie,mâzgâlitor de frunze şi n-am ştiut cã lumina Ta le hrãnea şi cã lumina ochilor Tãi mã creştea.Iartã-mi somnul pleoapelor închise!Fii Doamne, îngãduitor pãcatului meu de a creşte stele cu zgardã la gât,din stelele de departe ale cerului Tãu! Nu numele meu le-a dat strãlucirea, ci numele Tãu! Zâmbeşte, Doamne, sãrutului meu de tainã şi lasã-mi icoana inimii aproape, nu-mi închide, Doamne, aşteptarea singur! Pune mâna Ta ocrotitoare, ramurilor mele înmugurite şi dã-le,Doamne,soarele mai aproape!Iar de va fi, pãcatelor de platã,bunãtatea Ta sã se reverse, şi toate rugãminţile mele împliniri Tale gãsite,salveazã de poţi şi acest suflet cutreierãtor!
|
