Autor:	nandi vardeanu ( cutreeratorul ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Povestea plopului

La marginea unei pãduri, Uitat de lunã şi de stele, Era un sat cu douã drumuri Ce n-aveau uliţe-între ele. Cu vremurile oarbei sorţi, Un blestem greu îl urmãrea, Cã se rupea în douã pãrţi Şi-o noapte lungã-l despãrţea. Bãtrânii spun c-au istovit, Sã facã între ei cãrãri: Cã pe mulţi noaptea i-a-înghiţit Şi-au renunţat la încercãri... Un cãlãtor trecând odatã- Se spune cã strãin de loc- Prin noapte, a zãrit o fatã Şi inima i-ar fi luat foc... Iar fata când a vãzut focul, Aprins de dragostea lui mare, Porni spre dânsul şi-atunci locul Sub paşi ,i s-a fãcut cãrare. Sã se-întâlneascã-înlãnţuiţi, Douã liane suspinând, Chemarea celor doi iubiţi Cãrare se fãcea, arzând. Li se punea pe sub picioare, Covor de flacãrã cuprins, Dar se stingea fãrã chemare Şi într-o zi nu s-a aprins... Ne spun bãtrânii cã atunci, Strãinul a stârnit urgii, A aruncat în hãuri stânci Şi-a stins în noapte ochii vii, Se arunca-n acelaşi loc Şi se zdrobea de bolovani, Cãtând cãrarea lui de foc... Şi tot aşa trecurã ani... Într-un târziu un zeu rebel, Privindui trupul sfãrâmat, I s-a fãcut milã de el Şi într-un pom l-a preschimbat. Un pom subţire şi înalt Dar fãrã rod şi fãrã floare, Crescu sub cerul preaînalt, Cãtând sub frunza lui cãrare. Blestemul-atunci s-a nãruit Şi noaptea s-a retras sub zãri, Iar între drumuri s-au ivit Încet,încet,cãrãri,cãrãri... Şi oamenii s-au apucat, Sã punã piatrã peste ele, În timp ce pomul şi-a-nãlţat Coroana pânã cãtre stele. De atunci lumea îl sãdeşte Pe marginile drumului, Iar cãlãtorul se opreşte Şi-ascultã vântu-n frunza lui... ............................... Povestea asta eu o ştiu Cã plop am fost ursit sã fiu.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Frumoasa poveste ivita parca dintr-un suflet sensibil si zbuciumat.	Nicu Constantinescu
2.	Foarte frumos. M-a încântat.	BC1944
3.	frumos basm	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]