Am tot dat vina pe destin,
Pe ursitori,pe*adeneu*
Cã n-am în buzunar un leu
Sã-mi cumpãr un pahar cu vin.
E crizã azi pe gogoloi
Şi sãrãcia-mi ştie poarta,
M-aş împãca poate cu soarta
De-ar pune vin într-un butoi.
Pe ursitori dacã ar vrea,
Sã-mi pregãteascã un festin,
Cu vedre pline ochi de vin
Şi cu Bianca,le-aş ierta.
Cu *adeneul* e-ncurcatã,
C-am moştenit din tatã-n tatã,
O sete straşnicã şi vie
De vin mustind a poezie,
De care sufletul mi-e plin...
Aş putea da, vina pe vin?!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
splendidã şi hazoasã poezie, dar nu e vina acidului dezoxiribonucleic, ci e vinul tãu,
aşa cum singur presupui
