Se sparg cuvintele in noi
ca bolurile gri
de portelan.
Cu umeri cruzi, cu ochii goi
tu scrii
sonete virtuale pe tavan.
Rasfiri 3 gemete caline
pe-obrajii palizi si facuti fasii;
te uiti cu ochi intredeschisi la mine
Si-astepti â€"ce-astepti...nici tu nu pari ca stii.
Rotesti cearsafuri mari ca marinarul carma,
spui juraminte, zici tu, intru vesnicie;
dar stiu ca maine iti voi pierde urma
in camera â€" imi dau prea bine seama-ce va fi pustie.
(e vero, totul e butaforie)
Culcata pe o mana trepidanda
vei medita la trama ce-am tesut
si maine, treaza de la 5, uscata, pregetanda
aproape vad cum vei fi disparut.
