Spasmodic se-nchide un cer plin de ochi;
sprâncenele-s fluturi de raze-ncruntate.
În seninãtãţi sã mã îngropi.
Se rupe lumina în cercuri uscate
şi curge din aripi o venã albastrã.
Uscatele buze sparg o fereastrã.
Se rupe un zid de ramuri înalte,
clipeste o limbã de ceas prin suspine;
suflate-n trei rânduri
pustiuri de suflet spre tine
(covoare de gânduri)
curbeazã nostalgic
în şoapte esenţe divine.
Rotesc roţi de rouã şi smoalã uscatã.
E tragic-
mormane de cuie şi vatã.
Sã plouã cu cioburi de vrãji şi blesteme.
O ploaie de aur şi lene.
O vreme
mã fac o idee vopsitã-n sãruturi,
sã nu mai simt buze, nici aur, nici fluturi.
