Mi-aş numãra bãtãile inimii,
dar eu ma arcuiesc
herculean prin corespondeţã...
aş picta aerul cu iarba-mpãduririi,
dar Timpul mã evaporã melancholic...
aşa cã izbucnesc în aplauze,
cu fulgerul aha-innebunit
de oţelul blindat al ochilor -
cu oasele aha-acoperite
de umbra acelui varec portuar,
în adancul apei!...
Din când în când,
lumina va cãdea in stoluri
cu razele-ncremenite
pe aripile de vultur,
vatu-şi va schimba cursul -
fãrã sã batã cioc-cioc e cineva
şi-n fiecare urlet,
întomnat de floarea barbariei,
sângele se va decolora
prin capilare dupã alfabet -
se va fãrâmiţa atolic,
în insule tot mai mici!...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cioc, cioc, prezentã sunt!
bine ai venit pe noduri!
