Plângeţi bieţi români, doar plânsul
V-a rãmas neimpozat,
Vi se pregãteşte strânsul
Lacrimilor pentru stat
Printr-o lege pe de-ascunsul
La guvern şi la senat...
Plângeţi bieţi români, amarul
V-a rãmas neforfetat
Dupã ce în tot calvarul
V-au minţit şi v-au furat
Mãsluind soarta şi zarul
De neam prost şi blestemat.
Plângeţi bieţi români cum plângeţi
Şi de lacrimi v-aţi uscat,
Ura şi revolta-nfrângeţi,
Muşcaţi pumnul mult muşcat,
Resemnaţi-vã, deplângeţi
Sângele în van vãrsat.
Plângeţi bieţi români cu jale,
Cu lacrimi de kilowat,
Cu cenuşa din furnale,
Cu codrul ucis, tãiat,
Cu strigoii-n case goale,
Cu pãmântu-nstrãinat.
Plângeţi bieţi români românii
Care plâng rãmaşi în sat,
Care plâng în poarta stânii,
Care plâng cã au plecat
Şi îşi şterg la fund stãpânii
Şi s-au dezromânizat...
Plângeţi bieţi români, atâta
V-a rãmas şi-aţi apucat:
Umilinţa, foamea, bâta,
Fratele cel renegat
Pentru care-ai fost bun cât a
Profitat şi i-ai tot dat...
Plângeţi bieţi români cu ciudã
Şi cu plâns îndoliat,
Cine sã vã mai audã?
Şi pe Dumnezeu l-aţi luat
Din icoana Lui cea udã
L-aţi vândut, L-aţi exilat...
