( poezie )
---------------
Noi punem cãrãmizi cu degete de fier,
Sisif pe lângã noi e-un pionier
îndrãgostit de vârfuri în oglindã,
din ochi metalici lumini o sã se-aprindã,
Tot mai înalt hei-rup, hei-rup,
fãrã rugin-o sã te pup.
La voi intrãm cu sutele-n ţesuturi
pânã în depãrtatele-nceputuri,
antena vã strãbate, o luminã,
prin sânge se va curãţi ruginã,
Tot mai înalt hei-rup, hei-rup,
fãrã rugin-o sã te pup.
Cãsuţa voastrã vieţuieşte-n noi,
prin camere se mişcã bravi eroi,
mãsuţa cu bucate, perne, dorul,
lemnele de foc, spãlat covorul,
Tot mai înalt hei-rup, hei-rup,
fãrã rugin-o sã te pup.
Iar peste mãri şi veac în hãu abstract
vom mai juca talentul într-un act,
dacã pãmântul se va consuma în ring
îl vom salva acolo-n terra forming,
Tot mai înalt hei-rup, hei-rup,
fãrã rugin-o sã te pup.
Uitaţi-vã la noi, schelet şi suflet
ce ni l-aţi uns cu-al vostru umblet,
numai o lege o visãm prin şaibã :
Duhul Cel Sfânt de-a pururi sã vã aibã,
Tot mai înalt hei-rup, hei-rup,
pe veşnici-o sã te pup.
|
