Tot calc pe-ntortocheate laterale drumuri
trecând pe lângã un simbol de-o viaţã,
atâtea intersecţii şi atâtea fumuri
de nu mai ştiu ce cale am prin viaţã.
Cu microbuzul adormit peste distanţã
visez hieroglife reuşite pe traseu,
de voi ajunge la a mea instanţã
nu ştiu, dar voi fi mare zeu.
Şi-am sã opresc tot timpul dintr-o lume
în glastra ruginitã de-amãgiri,
voi face ciorba din cuvinte şi legume
sã o sorbim încet, etern, sã nu te miri !
