Dii dii dii gândule, dii
hologramã printre vii,
peste blocuri şi peroane,
prin zumzet de avioane,
mã coboarã într-un sat
salutând ca un soldat,
cu iubita cãutatã
pela fiecare poartã,
Din a mea împãmântare
gãsesc doar o remuşcare,
casa ea a pãrãsit
din satul ce-a adormit,
pe o luntre-ntunecatã
cu vâsla îndepãrtatã,
Dii dii dii gândule, dii
înapoi de unde vii,
în cazarma ferecatã
sã visez o altã fatã,
lacrima pe epolet
sub gloanţe sã o repet.
