( poezie )
---------------
Pierdut prin neant maturatorul,
de praf ii este plin piciorul,
deloc vazut de minte omeneasca,
numai de slava cea Dumnezeiasca.
Intinsa coada de parseci
printre stele ultrareci,
sau putin mai fierbinti
ca vaporii din sfinti.
Plesuv, ca o stea transversala
intrata in lumea reala,
maturatorul,
alias dezintegratorul.
Pe bolta cereasca,
pe un semnal de creasta,
aparu suava o nava,
de timp bolnava,
cosmetizata,
de forma neidentificata
de veche ce era,
batrana, ea nava
umbla prin toata era,
prin nemarginita univsfera,
ducea omenirea, fragil,
in asternut de copil.
Mosu cu toiag
pe desiratul prag
croia stante
la catralioane distante,
planuia inca un pamant
ceva mai sfant,
asa ca arunca din mana
stele, sa ramana
doar cele aratoase,
tinere si trebuincioase.
Batrana nava, in decor
se nimeri intamplator,
fatidic,
ca un nimic.
De relativ cum era
prin plasma
curateniei lui Dumnezeu,
pilotul si-a vazut un eu,
al lui, de era copil,
cemai stil
de entropie gravitationala
sa cada in a sa poala,
univsferala !
Maturatorul din abis tot maturase,
gunoaie de-univers din calea sa,
pilotul popula vise frumoase
spre un pamant ce nu mai exista.
---------------
- perioada muzei: aprilie 2014
|
