Mi-ai acoperit ochii
Cu un voal urzit din zambete .
Mi-ai acoperit sufletul
Cu un voal urzit din iubire tarzie .
Mi-ai acoperit ratiunea
Cu un voal urzit din cuvinte .
Mi-ai acoperit drumul
Cu un voal urzit din obstacole .
Mi-am ridicat voalul si nu te-am mai vazut zambind .
Mi-am ridicat voalul si nu mi-am mai gasit rostul.
Mi-am ridicat voalul si am descoperit tacerea .
Mi-am ridicat voalul si nu mi-am mai gasit drumul .
Ma-ndrept spre nicaieri .
Imi place! O poezie cu o simbolistica intensa, bravo!
3.
Sunt constienta ca nimic nu e intamplator pe lumea asta . Doar ca noi ,oamenii , uneori ne pierdem rabdarea .Cu respect , va multumesc pentru cuvintele frumoase !
Nu mergem mereu in cunostinta de cauza sau unde am dori, dar suntem calauziti de cate un destin care stie el unde ne duce si ne duce, undeva unde nu inseamna nicaieri chiar daca asa ni se pare.
acum, am recitit toate poeziile pe care le-ai postat, în care cânţi iubirea cu o profunzime
culoare şi o vibraţie atât de puternicã dar şi diafanã pe care numai un suflet frumos ca al tãu poate sã dãruie aceastã iubire sacrã, pe care o dãrui fãrã sã ceri ceva
m-a emoţionat profund poezia ta lar.adi, dar vreau sã-ţi spun cã viaţa noastrã, dacã ar avea vreun scop nu ştim unde mergem, dar eu cred cã are un sens pe care nu-l cunoaştem, încãodatã vreau sã-ţi mulţumesc pentru pentru aprecierea ta
