Se-aud fosnete…
Sunt frunze ce-si plang despartirea de copacii ce le-au tinut imbatisate .
Se-aud fosnete …
Sunt falfaieli de aripa
frante , intregi ,albe , colorate
dar toate visand ca vor ajunge unde e cald …si bine .
Se-aud fosnete …
E vantul
care aduna , imprastie , sperie , racoreste , aprinde .
Se-aud fosnete …
Dar e glasul pustiului din mine , cea care sunt frunza , aripa , vant
si â€"astept sa se intoaca ecoul strigatului de dor .
Dar nu se mai aude nimic .
E liniste .
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumoasa aceasta poezie prin emotia pe care o transmite.
Referitor la prima parte a poeziei tale pot sa zic ca m-a inspirat:
Am vazut o frunza.
In acea cãdere spre abis
isi retraia viata
devenita vis.
